Molidul electronic de beton din Băneasa

Călătorii care pleacă din Bucureşti spre Nordul cel răcoros pot vedea, imediat ce trec de fântâna Mioriţa, pe dreapta, un molid gigantic care se înalţă falnic şi vertical undeva către Administraţia Lacurilor, Parcurilor şi Agrementului. Loc de parcare acolo nu e, dar dacă se mai întoarce vreodată, călătorul care l-a ţinut minte poate opri la Gara Băneasa şi se poate întoarce pe jos pentru a-l examina mai de aproape.

Urcând pe Podul Băneasa, sau să-i spun Pasajul Mioriţa, pentru că astăzi acesta este numele sub care-l cunosc mulţi, fotograful amator nu are nici o dificultate în a se orienta. Imensul molid -- sau brad, sau pin, sau ce fel de conifer or fi el -- domină peisajul feroviar cu autoritatea înălţimii sale.

Molidul electronic de beton din Băneasa -- vedere de ansamblu. (Fotografie de Alex Panoiu, pe Flickr)

Privit mai de a aproape, coniferul îşi vădeşte natura concretă, anume de beton, explicându-se-ntr-acest fel perfecta sa verticalitate şi alura rectilinie fără de compromisuri, ambele caracteristici nefiind ele deloc obişnuite printre fiinţele vii lăcuitoare pe aceste meleaguri Valahe. Odată cu vădirea betonului tulpinii se arată şi cauza sa finală, scopul sau ţelul existenţei sale: să poarte antenele necesare pentru ca oamenii Bănesei să-şi poată folosi telefoanele mobile pentru a vorbi la ele, ferindu-se astfel de tristeţea tăcerii.

Molidul electronic de beton din Băneasa -- detaliu. (Fotografie de Alex Panoiu, pe Flickr)

Molidul cel de beton este de fapt un turn celular estetizat, adică prefăcut astfel încât să nu zgârie ochii protipendadei Bucureştene care-şi află sălaşul în cel mai select dintre cartierele selecte. Operă de artă, nu altceva, şi atât de frumos! Cum numai un stâlp de beton poate fi, împodobit cu frunze aciculare false, în formă de perie de vase. Mari şi multe sunt minunile progresului uman, modern!

Calitatea certificării provenienţei originii

E-ntr-unul din lifturi un afiş care-i face reclamă unui restaurant unde se serveşte mâncare din  carne de vită de rasa Angus cu păr roşu. Afişul e frumos colorat, restaurantul are inspirata lozincă Meat me!, rasa Scoţiană Angus e renumită pentru calitatea cărnii, cui îi place carnea un picuţ mai grasă, aşa că totul e bine, frumos, curat, ecologic şi civilizat, cu excepţia respectului pentru limba Românească, care lipseşte, neaflându-se el, respectul, în înzestrarea copywriterului, nici a corectorului, şi nici a responsabilului cu publicitatea de la Red Angus.

Mai întâi că în anul de la facerea lumii 7520, iară de la naşterea Mântuitorului 2012, reclama cu pricina încă-ndrăzneşte să scrie fără diacritice, ca pe timpurile cele de tristă amintire de dinainte de Windows 3.11 for Workgroups for Central and Eastern Europe şi Adobe Type Manager. Iată, stimate cetitoriule, cum scrie Angus cel Roşu:

Carne a carei origine provine tocmai din Statele Unite ale Americii, indeplinind criteriile inalte de calitate a certificarii, USDA Choice, recunoscuta pe plan international ca fiind de top.

În al doilea rând textul e stupid. De ne-nţeles. Fără sens. Varză. Culmea-ncâlcelii ideatice.

Cum de poate cineva să-ghesuie atâtea greşeli semantice şi gramaticale în numai patru rânduri nu pot pricepe. Cum de acel cineva este angajat să scrie nu pricep nici atât. Să vedem:

• Carne a cărei origine provine tocmai din Statele Unite ale Americii...
  
  (1) Originea provine din SUA? Cum adică? Dacă originea provine din SUA, unde e ea acum? Au adus la Bucureşti originea cărnii? Dar carnea, de unde o aduc?
  
  Pentru cetitorii mai puţin deprinşi cu limba Română, corect era: carne originară tocmai din Statele Unite; sau, şi mai bine, mai aproape de limba vorbită, carne adusă tocmai din Statele Unite; sau eventual, dacă este cazul,  carne de origine din Statele Unite.
  
  
• ...a cărei origine..., îndeplinind criteriile înalte de calitate a certificării...
  
  (2) Deci originea cărnii îndeplineşte criteriile de calitate a certificării. Hm. Originea e un fel de certificare? Ce e aceea calitatea certificării? Altele cărnuri au certificare de slabă calitate?
  
  Pentru cetitorii mai puţin deprinşi cu limba Română, corect era: îndeplinind criteriile înalte de certificare a calităţii. Fără a uita de înlocuirea tâmpeniei despre originea care provine aşa cum s-a arătat la punctul precedent.
  
  
• ...criteriile înalte de calitate a certificării, USDA Choice,...
  
  (3) Virgulele sunt bune! Să punem cât mai multe! Stimate copywriter, USDA Choice este numele setului de criterii de certificare a calităţii (nu de calitate a certificării, stimate copyriter!). Ia să vedem, cum o fi mai bine:
  
  
  • conformându-se standardului de reprezentare a caracterelor, ISO 8859-16, sau
    conformându-se standardului de reprezentare a caracterelor ISO 8859-16?
    
    
  • practicând sistemul tradiţional de gimnastică al pustnicilor, yoga, sau
    practicând sistemul tradiţional de gimnastică al pustnicilor yoga?
  
  Pentru puncte suplimentare se cere discutarea deosebirilor dintre cele două exemple şi compararea lor cu cazul discutat.
  
  
• Carne a cărei origine..., îndeplinind criteriile..., recunoscută pe plan internaţional ca fiind de top.
  
  (4) După toate regulile limbii Române ne-am aştepta la un verb, ceva acolo, care să termine fraza. Să-i dea o formă. Sigur că în textele de reclamă nu e nevoie neapărat de un verb, în regulă, dar atunci ce caută gerunziul îndeplinind? Îndeplinind nu poate fi decât un complement (răspunde la întrebarea cum?), dar complementul cui? Al nimănui!
  
  (5) Pe de altă parte, cine este oare recunoscută? Carnea sau originea? În mintea copyriterului este, cred, carnea. În textul comis de mânuţa copywriterului limba Română ne îndeamnă să citim că originea este recunoscută "ca fiind de top".
  
  (6) Şi apoi ce-i cu topul acela? În limba Română sunt două cuvinte top: top¹ care înseamnă pachet (de exemplu, top de hârtie) şi vine din limba Turcă şi top² care înseamnă clasament (de exemplu, topul cântecelor mobilizatoare) şi vine din limba Engleză. Baiul e că nici unul nu se potriveşte: nici carne recunoscută ca fiind de pachet, nici carne recunoscută ca fiind de clasament nu au nici o noimă.
  
  (7) Pe deasupra, recunoscută ca fiind x este o stângăcie de neiertat pentru un copywriter. E rudă cu se datorează faptului că. E o formulare prolixă care nu arată decât că vorbitorul a chiulit de la orele de Dezvoltarea Vorbirii din clasele întâi şi a doua.

Şi până la urmă, se pot întreba unii dintre dumneavoastră, mai ales din aceia care sunt mai puţin deprinşi cu limba Română, cum ar fi fost bine? Nu ştiu, nu sunt copywriter. Dar pot încerca:

Carne originară tocmai din Statele Unite ale Americii, care îndeplineşte înaltele criterii de certificare a calităţii USDA Choice şi care se află printre cele mai apreciate în întreaga lume.

Dacă asta o fi vrut reclama să spună, pentru că i-atât de-ncâlcită că nu pot fi sigur. Aşa că am pozat afişul şi l-am pus aici, spre ştiinţă şi luare aminte. Copywriteri, nu uitaţi! Unii chiar citesc ce scrieţi!

Despre ortografia Neolatină

De pe la 1500 şi până către 1900 mulţi scriitori, filozofi, şi oameni de ştiinţă şi de cultură Vest-Europeni au scris în limba Latină, mai precis într-o formă a ei pe care astăzi o numim Neolatină. Nu doar că mulţi au scris, dar foarte mulţi au citit cărţi scrise pe Latineşte. De-abia pe la 1700 a reuşit o limbă modernă, anume Franceza, să-i ia locul Latinei ca limbă de comunicaţie internaţională în Europa, şi încă în prima parte a secolului al XIX-lea se putea întâmpla ca doi Europeni de naţionalităţi diferite să vorbească între ei Latineşte.

Pentru noi, cărţile tipărite pe Latineşte la sfârşitul Evului Mediu şi în prima parte a Epocii Moderne, aproximativ până la Revoluţia Franceză, au un aspect neobişnuit, pentru că folosesc convenţii care între timp au fost abandonate.

Chiis, chis-chis-chis-chis

Telefoanele inteligente şi tabletele sunt de două feluri: pe de o parte avem tribul Maleelor, purtătoarele subtilului însemn al Mărului Muşcat, fruptul oprit al pomului cunoaşterii binelui şi răului; iar de celaltă parte se află pestriţul popor al Roboţelului Verde şi făr' de arginţi, purtător al credinţei în puterea fără margini a progresului tehnologic. Sunt unii care spun că pe lângă acestea s-ar mai afla şi altele feluri, Asiatice, Scandinave sau Ferestruite, dar prea puţini au văzut vreodată aşa ceva, şi încă şi mai puţini s-au fost împrietenit cu ele, putând deci noi să le trecem peste, ca pe unele lipsite de-nsemnătate.

Spre deosebire de uniform-monolitica lume a Mărului, unde totul merge ca uns, şi nimeni nu greşeşte, pentru că nimeni nu poate călca strâmb, în partea Roboţelului domneşte libertatea; dacă orice Măr, fie el pod, fon, sau pad, este administrat prin acelaşi Ai-Tiunz, fiecare producător de Roboţei are propria lui aplicaţie, unică şi fără de asemănare, pe care-ncearcă s-o vâre pe gâtul utilizatorilor nevinovaţi. De multe ori, adică poate nu chiar întotdeauna dar pe-aproape, aceste aplicaţii sunt atât de atrăgătoare încât utilizatorii versaţi se feresc de ele ca, iertaţi-mi vorba proastă, dracul de tămâie. Şi aici venim la Kies, aplicaţia de administrare a telefoanelor inteligente şi tabletelor Samsung.